M-am săturat de filmul ăsta, parcă nu se mai termină. Acum, mai am o singură dorință: să fie cu happy-end…

Trecem prin momente ciudate. Cred că nu sunt prima persoană care spun asta, dar chiar mă simt ca într-un film. Acel gen de film pe care după ce l-ai vizionat te culci liniștit cu gândul că totul a fost în capul celui care a scris scenariul.

De câteva săptămâni, viața noastră bate filmul. Nu mă gândeam niciodată că voi sta în casă atâta timp nu pentru că vreau eu ci pentru că mi-o cer autoritățile printr-o ordonanță militară. Nu mă gândeam niciodată că va trebui să mă duc cu o coală de hârtie A4 la mine pentru a-mi cumpăra un suc sau o înghețată de la alimentară. Uite că mi se întâmplă mie, ție, tuturor, aceste lucruri.

E ciudat, într-adevăr, dar parcă nu este atât de greu de acceptat. Sunt convinsă că din punct de vedere economic vom resimți negativ perioada asta, dar la fel de convinsă sunt că dacă ieșim sănătoși din ea vom avea din nou puterea de a o lua de la capăt. Lumea a avut nevoie de un repaus după toată alergătura noastră pentru „a avea”.

Sper că odată ieșiți din pandemia asta să reevaluăm ce înseamnă „a avea”. Să ne bucurăm de lucrurile simple, de familie, de prieteni, de ieșirile în natură, să savurăm altfel o ieșire la o cafea și să ne mai ridicăm nasul din telefoane, să socializăm mult mai mult pentru că de fapt, în această izolare, socializarea ne lipsește enorm.

Dacă ne gândim bine, ceea ce facem acum este chiar ce ne doream în multe zile dintre zilele în care eram la serviciu: stăm acasă. Acum, când suntem acasă, mulți dintre noi am dori să fim la serviciu…

Da, stau acasă pentru a mă proteja pe mine și implicit familia mea. Stau acasă pentru a-i proteja pe prietenii mei și mai ales pe părinții lor. Stau acasă pentru a proteja sistemul medical care dă lupte grele pentru a trata numărul mare de bolnavi, stau acasă pentru că trebuie să înțelegem o dată pentru totdeauna că regulile trebuie respectate de toată lumea.

Va trece și asta, iar peste câteva luni ne vom aminti de această perioadă și ne vom bucura că noi și cei dragi nouă suntem în viață.

Îmi doresc să învățăm să prețuim și mai mult tot ceea ce este important și frumos în viața noastră.

Nu putem schimba lumea dar putem începe cu colțul nostru.

Stai acasă și arată că îți pasă.

În fiecare dintre noi există o poveste, pentru că viața este făcută dintr-un lung șir de povești și pe acestea le reținem: emoția poveștilor din viața noastră. Hai să facem ca această poveste să fie una fără pierderi umane. Oamenii din întreaga lume stau acum acasă.

Îmi promiți că faci și tu la fel ?

Sunt sinceră cu mine și spun că m-am săturat de filmul ăsta. Stau acasă, îl văd zilnic și pare mai lung decât „Tânăr și neliniștit”. I-am văzut atâtea episoade și parcă tot nu se mai termină. Acum sper să se încheie cu happy-end, la finalul său să nu pierd pe nimeni…