De mult timp nu am mai scris despre orașul nostru într-un mod critic. Dar în ultima săptămână,  titlul știrilor despre Arad care îmi invadau retina, m-au scos din minți. Copii exploatați sexual, copii ajunși la spital din cauza unei acţiuni de dezinsecție, dezinfecție și deratizare, gripa aviară care a ajuns de la vecini, zeci de mașini vandalizate undeva în Vlaicu, hoți care fură covoare, accidente și întâmplări care te fac să îți pui tot felul de întrebări.

Mă măcina aceeași întrebare pe care mi-am pus-o și cu câțiva ani în urmă: În ce oraș trăim?

M-am abținut atunci când a apărut un studiu cum că municipiul Arad are cele mai întinse suprafeţe de spaţii verzi dintre toate municipiile reşedinţă de judeţ, m-am abținut atunci când politicienii se lăudau cu o stradă pietonală cu beculețe, m-am abținut și m-am săturat de povestea stadionului care de șase ani tot depășeste termenul de finalizare.

Acum, am ajuns din nou la faza în care să vă urăsc pe toți cei care ați distrus și distrugeți orașul în continuare. Din cauza voastră  Aradul pare jalnic, din cauza voastră ,  Aradul nu are nici un proiect nou care să se și vadă, pentru că de cele cu care ne tot obosiți declarativ ne-am cam săturat;  din cauza voastră  îmi vine să plec în fiecare weekend din oraș. Din cauza voastră , Aradul se îmbolnăvește pe zi ce trece.

Și cum să se facă bine? Cum să se facă bine când voi nu faceți nimic în afară să vă lăudați cu proiecte vechi și să ne mințiți. Și mi-am amintit de un proiect, unul care a costat 42.000 de euro. Vă mai aduceți aminte de „Inspir Arad”? Hmmm , cu greu mi-am amintit . Oare ce s-a întâmplat cu el ? Probabil că a fost inutil și spun inutil pentru că răspândea falsuri despre istoria Aradului. Asociau fotografii din altel ocuri cu Aradul.

Mă uit la Oradea, orașul  care s-a transformat uluitor în ultimii ani. A  fost desemnat cel mai eficient și sigur oraș din România, cu cea mai eficientă administrație, cei mai veseli oameni și singura localitate din țară care face parte din rețeaua orașelor Art Nouveau. Din 2008, Oradea se pare că a găsit cheia și a pus în fruntea orașului o administrație care face și a făcut minuni.

Administrația noastră, în loc de minuni a transformat Aradul într-o ruină. Ștrandul, terasele goale de pe centru, clădirile istorice de pe care cade tencuială, boschetari la tot pasul și cerșetori care se înmulțesc pe zi ce trece.

Dar avem mall, unul căruia îi lipsesc două lucruri: calitatea și prețurile mici. Dar măcar de ceva Aradul nu duce lipsă: de supermarketuri. Din cartierul Vlaicu și până în Aradul Nou s-a umplut de ele. Arădenii chiar au viață socială, cei mai mulți se întâlnesc în farmacii și la cumpărături. Că nah, de terase sunt sătui . Mai ales acum cu noua lege a fumatului.

Aș vrea să spun că stăm bine la capitolul locuri unde să te distrezi dar din păcate lucrurile nu s-au schimbat. Avem în continuare două cluburi care se zbat să supraviețuiască și câteva restaurante care s-au mai deschis, în timp ce altele s-au închis.

La capitolul parcuri stăm „beton” , ba chiar cred că am putea participa la o competiție de făcut betoane, pentru că suntem experți. Atâta regenerare urbană am făcut în ultimul timp încât am impresia că Aradul a devenit un cavou.

Dar cu monumentele cum stăm ? Vă mai aduceți aminte de grupul statuar din fața fostului cinema Dacia, grup dedicat sărbătoririi Centenarului Marii Unirii? Iată ce declara primăria în urmă cu doi ani:

„Se vor reconfigura zonele verzi, vor fi amenajate alei pietonale, va fi amplasat mobilier urban, destinat staționării. La finalul acestor lucrări zona va fi transformată într-un spațiu adecvat contemplării şi relaxării” – informa Primăria Arad în noiembrie 2018.

S-au reconfigurat atâtea zone și alei pietonale încât atunci când ieșim pe bulevard nu mai știm pe ce alee pietonală să alegem. Și mi-am adus aminte de ceva. Se întâmpla anul trecut, era vară, cald, soare și eu stăteam în zona teatrului la o limonadă. La un moment dat apar doi bărbați nedumeriți și mă întreabă în engleză dacă știu germană. Erau nemți, erau turiști și voiau să știe unde e centrul și dacă mai sunt terase și pe străzile adiacente. Cu un nod în gât le-am răspuns. Mai sunt câteva pe principală, după care le-am arătat direcția. Mi-au spus că de acolo vin și s-au gândit că mai sunt și alte cafenele pe undeva.

Ce să le fi răspuns? Să viziteze zona pietonală Mețianu care e plină de boschetari? Am rămas cu un nod în gât, am simțit că efectiv dacă vine cineva la tine în oraș nu prea ai unde să îl duci .

Și atunci vă mirați că cel mai mare hotel din Arad este scos la vânzare? Vă mai mirați când centrul orașului este împânzit cu anunțuri „spațiu de închiriat”?

Aradul are nevoie de o schimbare însă nu e posibil atâta timp cât la conducerea lui sunt doar anexe…