Veșnicul „de mâine” e doar o amânare a vieții. Cum ar fi dacă am începe chiar de azi?

Oare de câte ori nu ne-am zis în gândul nostru aceste două cuvinte,  care par a fi soluția noastră la toate problemele de fiecare dată. Oare de câte ori nu ne-am trezit dimineața cu gândul că  astăzi nu avem chef de nimic și o să rezolvăm mâine tot.

Înainte să vină această pandemie mă enervam că nu am timp, că nu pot să fac câte aș vrea eu într-o zi și sfârșeam de multe ori nefăcând nimic. Sincer am crezut că în această izolare mă voi schimba, mi-am închipuit că mă voi pune cu burta pe carte și voi termina de citit tot ce mi-am propus în acest an. Ce credeți că am făcut ? Am luat  de pe raft cartea lui Yuval Noah Harari „Scurtă istorie a omenirii” și am început să o răsfoiesc  dar când am ajuns la pagina 50, parcă auzeam Netflixul cum mă cheamă în sufragerie.

Am cedat și cred că am vizionat vreo 50 de filme și am terminat vreo trei seriale. La un moment dat m-am săturat , după prima lună de izolare am reușit să fac și febră musculară de la Netflix. Nu credeam că este posibil așa ceva, cum să te doară gambele de la atâta stat pe canapea? Am reușit și această performanță și nu era de la sport dar mă mințeam în fiecare zi și îmi spuneam că de mâine o să alerg prin curte, de mâine o să îmi pun tutorialul cu Bily Blanks și o să ies din izolare fit.

Cum credeți că am ieșit? Cu două kilograme în plus, amorțită, fără chef de nimic și parcă eram mai pufoasă decât ursulețul pe care l-am câștigat la Penny pe puncte.  De mâine o să încep dieta, de mâine nu mai beau Cola, de mâine mă las de fumat, de mâine mă apuc de sport, de mâine citesc mai mult, de mâine o să fiu mai calmă 🙂

Nu prea mi-a ieșit.

Așa că am încetat să mai folosesc aceste două cuvinte  iar  sintagma „de mâine”  a devenit azi. De atunci m-am lăsat de fumat, am făcut sport de două  ori într-o săptămână și mă simt deja mult  mai bine.  La partea cu dieta  încă mai lucrez la ea dar azi nu. Dacă am învățat ceva din pandemia aceasta este următorul lucru: Oricând se poate întâmpla ceva care îți poate da planurile peste cap iar în timp ce tu te gândești ce faci mâine uiți să te bucuri azi .

Am mai învățat că mă pot adapta la orice, că omul nu își cunoaște limitele și cât poate duce decât în momentul când e pus în fața faptului. Și am mai rămas cu ceva: pandemia va trece dar nu voi uita niciodată prin ce am trecut.

Acele sentimente de frică, neîncredere, panică, paranoia  ne  vor însoți  o perioadă îndelungată dar poate după, vom trăi altfel  pentru că trăirile depășesc limitele gândirii …