Gândurile de la miezul nopții…2

Lună plină, destul de răcoare afară, fără nici o stea pe cer….dar în sufletul meu parcă strălucea ceva.
Știi acel moment când întâlnești pe cineva, care parcă te completează deși te-ai văzut doar de două ori?
Noi, oamenii suntem tare ciudați, deși întâlnim persoane noi, sau trecem zilnic unii pe lângă alții, nu ne gândim măcar o dată că poate, una dintre acele persoane ar putea fi jumătatea ta? Până nu de mult, eram ferm convinsă că jumătatea mea e prin Africa, Indonezia , Brazilia sau poate nu există? Adică la ce specimene de bărbați există, mă îndoiam că poate e cineva, din accelași oraș care e exact din filmul meu. Parcă totuși mi se părea un roman SF, adică să mai existe bărbați care îți deschid ușa la mașină? Acum stau și mă gândesc, oare din cauză că mi-a citit ultimul articol?
Sunt curioasă, oare universul încearcă să îmi spună ceva? De-a lungul vieții încercăm tot felul de tipare și algoritmi, câteodată ne iese, câteodată nu, câteodată facem dinadins să nu ne iasă, la un moment dat ne dăm seama că devenim niște roboți . Ne implementăm idei despre cum ar trebui să arate persoana respectivă, în cel mai mic detaliu, o analizăm când o avem în față, și după tragem concluziile: exact ca la aplicația Tinder, înapoi nu mai poți să mergi că trebuie să plătești, așa că dai next. Astăzi mă bucur că nu am dat next și am mai dat o șansă acelei persoane.
Să găsești pe cineva care îți seduce mintea? Să găsești pe cineva care să te cucerească cu inteligența sa?
Pare imposibil? Până acum părea…
Uneori e nevoie doar de alinierea planetelor!
To be continued…

Related Posts

2 thoughts on “Gândurile de la miezul nopții…2

  1. :)) mai bine ramai proasta si fericita pentru ca planetele nu se vor alinia in favoarea ta.aparentele inseala si cu siguranta nu esti singura si nici prima care crede ca norocul ii zambeste.cerceteaza

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *