Un bărbat m-a făcut să plâng, a ales să intre într-o relație cu o femeie care suferă de o boală incurabilă!

Trăim vremuri din ce în ce mai nesigure, cuplurile divorțează pe bandă rulantă, suntem cu cineva doar când este bine iar la primul obstacol aruncăm primii prosopul și alegem să fugim de frica a ceea ce va urma. Rare sunt situațiile când doi oameni care s-au iubit să treacă peste o boală sau peste o problemă mai dificilă.

Asta ar trebui să ne dea de gândit, tot timpul când alegem să împărțim viața cu cineva, în primul rând ar trebui să ne gândim: ,,Oare mă va mai iubi și când nu voi mai fi frumoasă, când o să fiu bătrână iar ridurile se vor adânci, mă va mai iubi dacă cumva mă voi îmbolnăvii, va fi oare alături de mine?”
Am văzut atâtea cazuri când unul dintre ei s-a îmbolnăvit iar celălalt a ales să plece, sau s-a îmbolnăvit copilul iar mama a fost părăsită de soț. De aici pornește povestea care vreau să o împărtășesc cu voi.

Eram pe drum, veneam din Anglia acasă cu un microbuz. Eram singura pasageră și călătoream alături de doi șoferi și o grămadă de colete. Din Arad trebuia să îmi găsesc altă mașină care să mă ducă până acasă, în jur de 30 de km. De pe drum mi-am sunat câțiva prieteni, dar toți erau plecați sau ocupați. Am ajuns în Arad, iar unul dintre șoferi m-a auzit când tot sunam și nu găseam pe nimeni să mă ducă astfel că s-a oferit el. M-am bucurat și i-am zis că îi plătesc extra pentru asta doar să mă ducă acasă.

Să știți că nimic nu e întâmplător… Șoferul a început să îmi spună ce a pățit. Cu două luni înainte a găsit-o pe cea care trebuia să-i fie viitoarea soție în pat cu altcineva iar nunta urma să fie peste două săptămâni. A anulat tot, s-a despărțit de ea și a pierdut toate avansurile pe care le dăduse cu un an înainte. El nu putea trece peste. Două săptămâni mai târziu a plecat în cursă, din nou în Anglia, de unde a luat o pasageră. Pe drum, în Germania, acesteia i se făcuse rău și avea nevoie de o injecție, tipa având crize de spasmofilie. S-au grăbit să ajungă de pe autostradă la cel mai apropiat spital din Germania și au reușit să o salveze. După ce s-a făcut bine, au pornit la drum iar femeia a început să le povestească viața ei.
Plecase la Londra să lucreze ca asistentă medicală pentru a-și putea întreține copilul de 14 ani. A rămas singură de zece ani după ce și-a luat inima în dinți părăsindu-și soțul care o maltrata zi de zi. Și-a luat și băiețelul și s-au mutat în chirie. După un an a descoperit că are cancer la piept. I-au fost extirpați ambii sâni. Femeia a vrut să își ia zilele pentru că nu mai suporta atâta durere dar ceva o ținea în viață: copilul ei care era olimpic la matematică. După această poveste la unul dintre șoferi i s-a făcut pielea de găină și nu îi venea să creadă prin câte a trecut această mamă. Drumul lor trebuia să se încheie în Arad de unde ea trebuia să ajungă la Petroșani cu trenul, însă doar a doua zi avea tren. Din nou, acest șofer s-a oferit să o ducă până acasă, să ajungă să își ia copilul în brațe, pentru că nu îl mai văzuse de șase luni. Pe drum îmi povestea el că s-a îndrăgostit de ea, de bunătatea ei dar mai ales de dragostea pe care i-o purta copilului.
A ales să fie cu ea, a ales să o ajute să treacă peste toate greutățile, mai ales că după operația la sâni, i-a apărut la ovare. Nu i-a păsat nicio secundă când ea i-a spus că mai are de trăit un an și că nu a mai avut pe nimeni de zece ani, de când s-a despărțit de fostul ei soț. Nu îmi venea să cred că aud din gura unui bărbat că nu e curios că acea femeie nu mai are sâni. Ce m-a marcat cel mai mult la el a fost ce mi-a răspuns când l-am întrebat dacă nu îi este frică să intre într-o relație cu cineva care poate peste un an nu mai e. Știți ce mi-a răspuns? Că el nu se gândește la viitor, pentru el contează prezentul și faptul că el a întâlnit pe cineva cu un suflet mare.

Cum să nu apreciezi acești oameni?
Am plâns tot drumul iar când am ajuns acasă m-am dat jos și l-am îmbrățișat și i-am spus, omule drag până să nu aud această poveste credeam că nu mai există acest gen de bărbați, dar uite că tu mi-ai arătat contrariul a tot ce credeam eu. Găsiți întotdeauna acea persoană care să vă respecte, care să vă iubească și care să vă țină de mână și la 70 de ani, care să fie lângă voi seara când vă puneți în pat, care să vă spună noapte bună și bună dimineața în fiecare zi.
De multe ori căutăm luna și stelele când soarele strălucește lângă noi… Acest om și-a găsit soarele, chiar dacă nimeni nu va știi cât timp va străluci. Dar până la urmă ce contează cu adevărat în viață? Să iubești și să fii iubit, iar timpul pe care îl petreci cu acea persoană să fie măsurat în clipe și momente de fericire!
Tu când ai strălucit ultima dată?

Asta a fost povestea lui, o poveste care poate fi a ta, a fratelui tău, a prietenului tău, o poveste despre ceea ce contează în viață, o poveste despre valori, despre iubire adevărată, despre ceea ce contează ca tu să simți, să te dedici și să iubești omul, niciodată doar imaginea lui

 

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *