Aradul hoților! Nu am scăpat, au spart și mașina mea… E „epidemie”, sunt mai mulți ca șobolanii

În ultima perioadă am tot citit articole în presa arădeană în care se vorbește despre hoții din mașini, sau spărgătorii de mașini. Pare a fi o adevărată „epidemie de spargeri”, dacă referindu-ne la epidemie o definim în felul următor: atunci când numărul de cazuri de spargere depășește numărul estimărilor…
Am citit și că unul dintre locurile preferate de hoți ar fi în parcarea marketului Kaufland de pe strada Banu Mărăcine. Lucrul acesta m-a făcut să îmi readuc aminte ce mi s-a întâmplat în urmă cu șase luni când mi-am găsit mașina spartă.
Se întâmpla fa finele lunii aprilie, totul era înflorit, totul era plăcut însă știți cum se spune, era „liniștea dinaintea furtunii”. Ei nah, ce să vezi, m-am dus în vizită la prietena mea care locuiește la casă, în zona Vlaicu, pe Foișor. Mi-am parcat mașina în fața casei, acolo unde parcam de ani de zile de fiecare dată când merg la ea.

Dimineața ne-am trezit, am luat micul dejun, am băut cafeaua și era timpul să pornesc la drum. Surpriză, însă… Geamul din partea dreaptă era spart. Cu toți nervii și toate cele ce le-am revărsat pe făptași, m-a și amuzat puțin întâmplarea. Geamul era spart atât cât să intre o mână care mi-a șutit poșeta de pe scaun. Da, știu, a fost și greșeala mea că mi-am lăsat (sau uitat) geanta în mașină, fapt pentru care am fost și luată la rost de polițiștii din zonă.

Am făcut plângere, paguba nu era mare, în jur de 1.000 de lei, însă norocul a fost că portofelul cu acte era în altă geantă pe care am luat-o cu mine. Am lăsat polițiștilor numărul meu de telefon în caz că se găseau vinovații. Au trecut opt luni de atunci (chiar mâine se împlinesc) și, ce credeți?, bineînțeles că nu am fost sunată niciodată.
Ce mă deranjează pe mine cel mai mult? Mă deranjează problema camerelor de filmat.

Ele lipsesc cu desăvârșire, iar acolo unde sunt montate, fie nu funcționează, fie calitatea filmării este atât de proastă încât nu ai cum să distingi ceva.

Am trăit o perioadă în Londra, oraș despre care nu degeaba se spune că este unul dintre cele mai sigure din lume. Știți câte camere de supraveghere CCTV există în Londra?

Vă răspund eu : mai mult de 1 milion de camere!
Până când nu vom dispune de mai multe camere de luat vederi, care să fie și de calitate, până când nu vom avea oameni cărora le pasă de meseria lor, hoții își vor face de cap. Deocamdată e legea hoților. Am văzut cu câteva luni în urmă imagini cu șobolani în mai multe zone ale Aradului. Cred că acum, cu acest val de spargeri de mașini, numărul hoților rivalizează cu cel al șobolanilor. La noi, din păcate, nici camerele de luat vederi nu ar rezolva prea multe, chiar dacă ar fi de cea mai bună calitate. Așa cred eu…

Dacă hoțul este prins, fie este lăsat liber de procurorii de caz pentru că prejudiciul creat de el este prea mic, fie va fi condamnat la un an, poate doi de pușcărie. Oamenii păgubiți oricum nu își mai recuperează pierderile, hoțul prins, acel „prostul bandei” face pușcărie în timp ce tovarășii lui sunt liberi pentru alte spargeri. Și oricum niciodată nu va fi prins așa zisul „hoț Alpha”.

Unii știu de ce…
Chiar vorbeam cu mai multe persoane, iar unele se plângeau de faptul că Aradul e plin de boschetari și hoți astfel încât nu se mai simt în siguranță pe stradă, mai ales seara. Am o prietenă care locuiește în zona bisericii sârbești și am chemat-o într-o seară să iasă în oraș. A venit, dar la plecare m-a rugat să vin cu ea cu taxi pentru că îi este frică să se dea jos din taxi noaptea în acea zonă!
Mi-ar plăcea să văd un oraș mai sigur, un oraș în care să nu îți fie frică să ieși seara la plimbare, un oraș în care să nu fii deranjat non stop de boschetarii de pe bulevard în timp ce bei o cafea la terasele de pe centru.
Probabil cer prea mult pentru oameni care vor prea puțin…
NU uitați însă: aveți mare grijă pe unde vă parcați mașina și ce vă lăsați în ea! Nimic la vedere!
PS: Poate vă întrebați de ce am scris doar acum despre acest subiect, la opt luni după ce mi-a fost spartă mașina. Atunci credeam că este un caz izolat și m-am limitat la o postare pe facebook. Între timp lucrurile au cam luat-o razna și așa m-am decis să scriu.

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *