Dragă tată…

 

Au trecut aproape cinci  ani de când nu mai ești aici, pe pământ, lângă noi. Nici nu știu cu ce să încep, am atâtea lucruri să îți povestesc încât simt că nu îmi găsesc toate  cuvintele pentru a descrie tot ce simt. Eu sunt bine, cel puțin așa îmi place să cred.

Azi noapte m-am uitat la un film despre un caz real petrecut în Norvegia, în 2011. Sunt convinsă că știai despre el, pentru că tu știai tot… Un nebun a împușcat 77 de oameni, majoritatea dintre ei fiind adolescenți aflați într-o tabără de vacanță. Și am plâns, chiar am plâns mult. Așa lacrimi n-am avut decât atunci când am aflat că mai ai câteva săptămâni de trăit. Oare cum aș putea să mă consolez și să trec peste faptul că unii oameni mor nevinovați, unii în accidente de mașină fără să fie vinovați, unii loviți de o boală cruntă fără să mai aibă  nici o șansă? Exact cum ai fost tu, deși nu ai fost internat o zi în viața ta până când ai făcut o aprindere la plămâni care s-a dovedit a fi fatală.

Tocmai tu care ai fost un exemplu pentru mine, tu care m-ai învățat să ajut pe toată lumea, tu care ți-ai fi dat și ultimul ban pe care îl aveai în buzunar doar ca să ajuți pe oricine îți cerea ajutorul? Tocmai tu să ai parte de așa soartă…Îmi amintesc și acum cum m-ai condus la aeroport atunci când am plecat din țară pentru a-mi croi un drum mai bun, dar nu știam că acel drum până la aeroport va fi ultimul drum cu tine.Și acum îmi pare rău că am plecat, că te-am lăsat,  neștiind că o să mă întorc după șase luni și  o să te găsesc pe patul de spital. Eu tot am avut speranță că printr-o minune vei reuși să scapi, ba chiar m-am dus în disperarea mea până la cel mai bun chirurg din Ungaria că poate, poate mai ai o șansă. Era prea târziu, pentru tine, pentru mine, pentru noi…. A fost ca la un interviu pentru angajare când cel de la resurse umane îți spune: timpul tău a expirat.

Prea devreme, prea repede. Parcă trăiesc un coșmar din care aș vrea să mă trezesc iar tu să fii aici cu mine. Să știi că nu o să îți placă ce îți spun. Tati, lumea a luat-o razna rău de tot,  suntem conduși de niște politicieni care nu au inimă, care sunt puși acolo doar să facă jocurile unora. Și văd cum zi de zi, parcă țara asta pe care o iubeai atât de mult se destramă pe zi ce trece.

Tu, care ai fost un patriot convins, îmi spuneai că nicăieri nu o să mă simt mai bine decât în țara mea.

Dar cum să fie țara mea așa? Cu atâtea orori care se petrec acum, cu faptul că fetele sunt răpite de pe stradă și nimeni nu face nimic, cu faptul că și cei care livrează mâncare la domiciliu ajung mai repede să te găsească decât cei de la serviciul 112.

Oare cum aș mai putea să mă simt bine în țara asta pe care tu o iubeai atât de mult?

Și acum îmi amintesc cât de mult îți plăcea de Benone Sinulescu, de Corina Chiriac, drept urmare mi-ai pus numele și mie tot Corina. Cât de mult iubeai tu satul Lazuri, că nu ai vrut să vindem casa părintească, atât de legat erai de locul copilăriei și spunea-i că atunci când o să fii bătrân, tu o să te întorci acolo…. Tati, să știi că singurul lucru bun care l-au făcut este drumul. În sfârșit l-au asfaltat până sus pe valea Leucii. Dar să știi că Vârfurile e dezastru, cei din administrație de acolo nici iarba din sensul giratoriu nu o tund. Parcă e o comună părăsită.

Cătălin, fiul tău, e mare, are 18 ani acum, iți vine să crezi? Mami a rămas la fel, aceeași femeie puternică cu vise mari, exceptând faptul că stresul din țara asta i-a dăruit un diabet cu care se luptă zi de zi. Eu mi-am găsit un om minunat pe care îl iubesc și seamănă atât de mult cu tine. Aveți multe lucruri în comun. Cred că l-ai îndrăgi foarte mult. Nu ratează nici un meci din fotbal, citește și scrie toată ziua, le știe și el pe toate, ca tine și era să uit, mai joacă și șah. Să știi că l-am învins de câteva ori. Mi-am adus aminte cum mă învățai în clasa a cincea să joc șah și cum îmi arătai cum să fac să îi dau șah mat din primele mutări partenerului de joc.

Dragă  tată, mulțumesc pentru tot ce m-ai învățat de când am făcut primii pași, mulțumesc pentru că m-ai sprijinit tot timpul și m-ai făcut să devin o persoană cu  principii și valori care îmi conduc viața.

Dragă tată, să știi că mă  gândesc la tine în fiecare zi și știu că se spune că, odată cu trecerea timpului, rana se va închide și nu mai doare  atât de tare.

Dragă tată, să știi că am învățat foarte multe în ultimii cinci ani și mi-am dat seama că poți trăi fără oricine, dar niciodată la fel de fericit…

 

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *