joi. oct. 24th, 2019

Corina Tamaș

,,Trăirile depășesc limitele gândirii’’

Scrisoare către Alexandra: „Am făcut și eu autostopul. Aveam tot 15 ani! Din inconștiență sau din prea multă încredere? Niciuna, de nevoie…”

3 min read

 

Uneori pare ușor să scrii, dar parcă mi-a fost imposibil până acum să scriu despre ce s-a întâmplat cu tine…Alexandra. M-am uitat și la tine pe profilul de facebook și am observat numărul de „commenturi” lăsate la tine pe wall. Pare ireal, pare o scenă dintr-un film horror ce ți s-a întâmplat. Nu mă pot stăpâni și îmi dau lacrimile când mă gândesc că și eu la 15 ani făceam același lucru ca și tine, mai exact timp de zece ani am făcut naveta de la Șiria la Arad și invers, aproape în fiecare săptămână. Dar atunci nu mă gândeam că mi se poate întâmpla ceva rău. Eram o visătoare și credeam că toată lumea este bună și nu îmi trecea prin gând că oamenii sunt atât de răi. Mi-e greu să scriu și acum, parcă tastatura de la laptop se încăpățânează să tasteze, dar nu mai pot. Azi noapte, cu greu am adormit. Am căutat să văd tot ce s-a scris despre tine…pentru că o țară întreagă e șocată, o țară întreagă plânge pentru tine, printre care și eu. Nu pot să nu o fac, când mă gândesc că și mie  mi se putea întâmpla același lucru.

Azi dimineață m-am trezit bulversată, am avut un coșmar, dar brusc mi-am dat seama că încă trăiesc același vis urât.

Cine e de vină ? Cine a greșit ? STS-UL,  Poliția , procurorul sau judecătorul?

Oare personalul prost instruit, lipsa de comunicare, pierderea de timp inutilă? Probabil, niciodată nu vom afla cu adevărat ce s-a întâmplat. Și vor cădea câteva capete. Și ?

Te vor aduce înapoi ?

Cu ce îi va consola pe părinții tăi schimbarea unor nume?

Cu absolut nimic, pentru  că și cei care vor veni în locul acestora, vor fi probabil la fel. Pentru că e vorba despre tot sistemul, cu o floare nu se face primăvară dar dacă înlocuiești toate uscăturile, ne-am putea apropia de o primăvară mai frumoasă.

Dar tu nu mai ești aici. Pentru o țară întreagă ești un exemplu, tu vei reuși să schimbi ceva, chiar dacă nu ai reușit aici pe pământ, de acolo de sus o vei face. Pentru că noi nu vom lăsa lucrurile să rămână așa. Noi, toți trebuie să ne trezim și să începem să facem ceva. Pentru viitorul nostru, pentru viitorul copiilor noștri și pentru copiii copiilor noștri.

Nu se poate ca într-o țară civilizată, tu să reușești să găsești un telefon, legată cu sârmă de picioare, bătută și violată de un monstru sadic, să reușești să suni la 112, crezând că vei fi salvată. Ești cea mai curajoasă pentru mine, tu, doar tu Alexandra, te-ai zbătut și ai murit încercând să îți salvezi viața.

Speranța moare ultima, tu, la 15 ani ai avut încredere că cineva va veni și va dărâma acea ușă  și totul se va termina cu bine. Se pare că nu a fost așa, iar tu ai murit cu speranța până la ultima picătură de sânge, cu speranța că poliția își va face datoria, cu speranța că vei mai avea dreptul la viață, cu speranța că acea luminiță de la capătul tunelului te va întoarce la cei dragi.

Drum lin suflet de copil și mă rog ca să vezi măcar acum, de acolo de sus, că aici, pe pământ, cineva își va face datoria!

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright © All rights reserved. | Newsphere by AF themes.