joi. feb. 20th, 2020

Corina Tamaș

,,Trăirile depășesc limitele gândirii’’

London my love….

2 min read

Mâine e o altă zi, îmi spun mereu de fiecare dată când sunt tristă. Ca orice om, trăiesc, iubesc, sufăr și apoi zâmbetul se strecoară din nou pe fața mea. E o zi de duminică, e trecut de ora 20.00 , sunt în mașină iar în fața mea e Tower Bridge.
Știi cum e să fii într-un oraș în care nimeni nu te cunoaște și nimeni nu îți știe numele, povestea, aspirațiile și iubirile? Știi cum e să fii într-un oraș în care cântă istoria în fiecare zi? Știi cum e când treci pe lângă fiecare clădire, care îți șoptește povestea nespusă de sute de ani? Cum e să te afli pe o insulă a imigranților, a viselor și a speranțelor despre ceva mai bun….un oraș în care mergi pe stradă și auzi limbi necunoscute și te gândești cum Dumnezeu le-a împleticit așa în Sodoma și Gomora.
Un oraș în care poți să dispari mai rău decât în Triunghiul Bermudelor iar relațiile sunt ca frunza în vânt. Vorbesc despre orașul în care am locuit doi ani, despre orașul în care oamenii plâng pământul de acasă. Nu doar clădirile au o istorie, ci și ei, oamenii.
Am trecut de Tower Bridge…simt cum inima îmi bate mai tare, e unul dintre locurile mele preferate din acest oraș. Londra a fost și va rămâne dragostea mea pe vecie. De fiecare dată când vin aici, simt cum inima mea se umple de bucurie. Ai simțit vreodată că ți-ai găsit locul și nu ai mai vrea să pleci niciodată de acolo? Mie mi se întâmplă, ori de câte ori ajung aici…..
Am foarte multe amintiri care mă leagă de acest loc, momente și vise pe care le-am lăsat aici, cine știe, poate într-o zi mă voi întoarce. Îmi întorc privirea, sprijinită cu capul într-o parte de geam și cu mâna ridicată îmi iau rămas bun, lacrimile coboară pe obrazul meu asemeni unei ploi de vară. Bye Bye London….

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright © All rights reserved. | Newsphere by AF themes.