Untold…labirintul fericirii!

 Untold, un labirint în care intri, descoperi lucruri noi, secretul este să iei cu tine de acolo tot ce e mai bun, tot ce e mai frumos și când întâmpini probleme să închizi ochii și să te gândești la cel mai fain moment care l-ai avut acolo!

Ti-ai dorit vreodată să evadezi din realitatea cotidiană și să intri într-o altă lume? Chiar dacă pentru o scurtă perioadă de timp?

Fă-ți curaj măcar o dată în viață și hai la Untold, să vezi cum se construiește un nou capitol în fiecare an, timp de patru zile.

În urmă cu câțiva ani eram ferm convinsă că nu o să merg la un festival de genul acesta, îmi făceam tot felul de filme că nu o să îmi placă și că e prea multă lume. Vara aceasta s-a întâmplat să fiu la mare exact când a fost Festivalul Neversea, un alt concept creat tot de către cei care au dat naștere Untold-ului de la Cluj. Am încercat să îmi conving prietenii însă fără nici o șansă, așa că în ultima seară, aflând că Axwell& Ingrosso vor fi pe scenă m-am decis să merg.

Mare, nisip, oameni noi și multă energie. Mi-am făcut o gașcă de prieteni, din Constanța, care mi-au arătat ce se întâmplă pe acolo. Nu o să uit nciodată momentul în care Scooter a apărut pe scenă și am văzut toți oamenii cum vibrează de bucurie. Deși nu sunt fan Scooter, atmosfera creată nu are cum să nu îți placă. Mi s-a făcut pielea de găină când am auzit „Maria”, melodia despre care mulți – mai ales băieții – își aduc aminte ca fiind imnul neoficial al Stelei din anii 2000, acea generație a lui Dică și Bănel, cât mă pricep eu la fotbal. Mulțimea era în extaz.

Au urmat alți artiști consacrați însă momentul serii a fost când am auzit piesa ,,More than you know” a celor de la Axwell & Ingrosso, cea care practic m-a pus în mișcare, cea pentru care eram de fapt acolo. Nu pot să vă descriu în cuvinte ce am simțit. Prima mea experiență, primul meu festival cu adevărat uriaș. Le spuneam celor de lângă mine ce atmosferă e și că nu aș mai vrea să se termine. Dorințele astea… Noaptea a trecut atât de repede, iar dimineața m-a prins pe ritmurile muzicii de la o scenă cu muzică deep house. Așa se face că după ce am ajuns din nou acasă, mi-am propus să ajung la Untold chiar și măcar o zi din cele patru. Aveam programată încă o minivacanță la mare dar am renunțat la ea, am renunțat pentru a mă duce la Untold.

Cu o săptămână înainte de marele festival, îmi căutam cazare și outfiturile perfecte. Mi-am sunat prietenii apropiați dar toți erau plecați sau aveau programat altceva. Lucrul acesta nu m-a împiedicat să renunț la visul meu de a merge la Untold. Mi-am găsit cazare, am avut noroc, am dat de o tânără,  Mara-Diana care mi-a închiriat apartamentul la un preț normal, singura problemă fiind legată de faptul că locuința se afla în Florești. Dar încă o dată am avut noroc pentru că mi-a fost dat să cunosc un taximetrist pe nume Vasile care lucrează la Taxi Napoca. Într-un weekend în care toți taximetriștii de pe raza Clujului se gândesc că dau marea lovitură și fac bani cât într-o lună, Vasile era excepția: practica cu tarife normale. Îl sunam cu o jumătate de oră înainte pentru a mă lua. Până nu l-am întâlnit pe Vasile, mi s-a întîmplat să mi se ceară sume exorbitante pentru curse de zece kilometri: 60-70 de lei! Oamenii pe care i-am întâlnit în Cluj chiar au fost foarte… faini – ca să mă exprim neaoș, ardelenește – începând chiar din prima zi să port conversații plăcute cu vecinii apartamentului în care eram cazată. Apartamentul era cu două camere, așa că am ajutat încă doi prieteni care au rămas fără cazare din cauza tarifelor foarte mari care se găseau pe perioada festivalului să își găsească un acoperiș deasupra capului. Am auzit foarte multe povești și mulți oameni care și-au pierdut cazarea din cauză că locuința lor a fost închiriată la mai multe persoane, trezindu-se ajunși în Cluj dar fără cazare (grupul Jean). E nasol pentru că banii nu cred că i-au mai recuperat iar tarifele cerute la cele rămase erau extarordinar de scumpe. Pentru anul viitor, pentru următorul Untold, vă recomand să vă înscrieți în câteva grupuri de Facebook din Cluj și să vă informați foarte bine cu privire la acest aspect. Atâta lume cât am văzut la Untold, mai ales în ultima seară, n-am văzut în viața mea. Oameni adunați din toate colțurile lumii au venit să se bucure de magia acestui festival. Fiind bloggeriță, e clar că îi urmăresc și pe alții, așa se face că în a doua seară în timp ce stăteam la rând să îmi încarc brățara, a trecut pe lângă mine unul dintre cei mai cunoscuți bloggeri din România: Radu F Constantinescu, am vrut să fug după el dar era și cu muza, și plus că îmi pierdeam rândul.

La Untold cel mai bine e să mergi singur, sau cu un prieten apropiat căruia îi place exact aceeași muzică ca tine. Dacă mergi în gașcă sau vrei să te întâlnești cu mai mulți prieteni acolo, faci o greșeală imensă.

Sâmbătă m-am întâlnit cu câteva prietene.

Ce a urmat? Nebunie… Una voia la baie, una să mânănce, alta la scena principală și s-a făcut ora două, Dimitri Vegas & Like Mike făceau o atmosferă incendiară și eu nu apucasem să stau într-un loc și să mă bucur de noapte. Cel mai fain e să te întâlnești cu gașca spre dimineață când nu mai e atâta aglomerație și te găsești foarte repede. La Untold majoritatea sunt foarte pozitivi, prietenoși și dornici să se distreze, că doar de aia au venit. Mai sunt și excepții, de exemplu pe stadion erau persoane care se credeau la operă sau la teatru, am văzut și persoane care cred că au pus murăturile recent. Nu ai cum să apari cu acea față acră unde toată lumea vine să se distreze! Nu acolo, nu atunci. La Black Eyed Peas am urcat în tribună pentru a filma, însă un domn a urlat la mine că am crezut că mă aruncă peste balustradă, eu vroiam doar să îi filmez un minut…..era prea faină priveliștea de acolo de sus, să vezi cum toți oamenii cântau împreună cu artiștii ,,Time of my life”, și chiar a fost pentru toți cei prezenți acolo….mai ales pentru mine…și o lacrimă mi-a căzut….prea mișto, prea profund, prea ireal. Duminică erau lângă mine la un moment dat două pițipoance. No, cum zice clujeanul, pe alea nici Armin, cel mai mare DJ al lumii, nu le-a mișcat. Stăteau drepte, nemișcate și cu buzele țuguiate, fără o grimasă, fără un zâmbet. Nu înțeleg pentru ce au venit, dar este numai și numai treaba lor. Ahhh, stați așa, cred că am găsit și o posibilă explicație: cele două sunt din acea categorie care au venit la Untold pentru a-și da check-in și a posta câteva poze. Da, mai există și acea categorie de oameni care nu se știu bucura de viață.

Oameni buni, Untoldu-l așa cum a fost conceput, așa cum funcționează, îl văd chiar ca pe o dezvoltare personală și nu exagerez cu nimic afirmând asta. Fac abstracție de ce am văzut în unele momente. Da, am fost naivă când am crezut că un tip din spatele meu, în timp ce Armin mixa, și-a înfoliat sandwich-ul de acasă și încerca să ajungă la ,„șuncă”, sau mai existau și cei care foloseau cheia de la mașină pe post de card bancar. La Untold ai ocazia să vezi și din astea, așa cum există peste tot în lumea asta, la toate festivalurile. Însă ce au făcut cei de la Untold pentru orașul Cluj mi se pare extraordinar iar noi ar trebui să îl apreciem mai mult, pentru că a fost desemnat cel mai tare festival de muzică electronică din Europa. Personal, mi-a plăcut cel mai mult Steve Aoki, celebrul DJ originar din Miami, cu origini asiatice care de altfel se și simt atât de bine în muzica pe care o produce. Nu îmi place Aoki din cauza obiceiului său de a arunca cu prăjituri în oameni ci mai ales mi-l place pentru faptul că a reușit să mă facă să dansez ca la 20 de ani. Nu deageaba se spune că muzica te umple de energie și bucurie. După ce a terminat de mixat încă îl auzeam cum strigă ,,tot the left left left, to the right right right”. Unică senzația…

Untold este pentru noi, fetele, singurul loc unde putem invada spațiul bărbaților și am profitat de acest lucru de câte ori am putut. Da, pentru prima oară în viață am intrat la ei la toaletă și, culmea, nu eram singură. Nu am înțeles niciodată de ce stau femeile atât de mult la baie, erau cozi imense, stăteai jumătate de oră pe puțin, așă că dacă nu mai puteai să te abții mergeai la băieți. Chiar m-am bucurat să văd că erau foarte OK și înțelegeau situația în care ne aflam noi, fetele. Unii chiar ne lăsau înaintea lor.

Tot la Untold am mâncat cei mai buni noodles cu spring rolls ever, iar băieții de acolo te serveau cu cel mai fain zâmbet. Am rămas surprinsă că nu se stătea mult la coadă pentru mâncare. Iar sentimentul acela în care te prinde dimineața acolo este și el greu de descris.

Scena mea preferată a fost „Time”. Era locul unde timpul chiar stătea în loc, o atmosferă unde fiecare dansa și se bucura de acest festival, razele soarelui se pierdeau printre copaci iar sufletul tău cânta de fericire, mai ales într-o dimineață când i-am ascultat pe timișorenii de la Maestros Del Ritmo.

Armin Van Buuren. Te uiți la el, îl asculți și dincolo de toate vezi un om cu un suflet imens care nu deageaba este iubit de toată lumea. Lângă mine era vecina mea unde eram cazată, ea spunea că are capacități paranormale și în momentul când a apărut Armin pe scenă mi-a zis că a simțit cum toți oamenii sunt fericiți. Am rezistat și eu până la 7 dimineața însă picioarele nu mai le simțeam după un maraton de patru nopți de festival. Full-time… Am cedat chiar la final, așa că am părăsit Untold-ul. Apoi a început „distracția”. Am ajuns în fața casei fără cheie pentru că mă gândeam că cineva va fi acasă. Ghinion, nu era nimeni. Toți au rămas acolo să savureze până la final ultimele note, ultimele vibe-uri ale festivalului.

Cum mi-am petrecut finalul de la această poveste? Aștepând trei ore ca cineva să vină cu o cheie în timp ce Armin încă mixa, pentru că nu-i așa, Untold-ul a început în 2 August și s-a terminat când a vrut Armin.

Niciodată nu mi-au ieșit finalurile fericite, nu știu de ce, dar probabil nici eu nu mă așteptam la acest sfârșit de poveste, apoi mi-am adus aminte de Karma…în urmă cu două săptămâni eram la un alt festival iar un amic își lăsase cheia de la mașină, la mine în poșetă, m-a căutat prin mulțime două ore…..În timp ce toată lumea aștepta finalul, eu așteptam o cheie…

Dar până la urmă, lucrurile acestea nici nu mai au importanță.

Știți ce contează cu adevărat? Cum vă simțiti voi, cum ieșiți de pe acea poartă după patru zile de călătorie în acest tărâm magic și ce ați învățat din această experiență.

Trăirile depășesc limitele gândirii, nu ai cum să înțelegi până nu ești acolo și simți fiecare părticică din ceea ce oferă acest festival, luminile din fața scenelor care se joacă cu imaginația ta, bucuria din oameni, pofta de viață pe care uităm câteodată să o avem și iubirea față de noi….uităm să ne iubim, pe noi, automat pe alții.

Untold, un labirint în care intri, descoperi lucruri noi, secretul este să iei cu tine de acolo tot ce e mai bun, tot ce e mai frumos și când întâmpini probleme să închizi ochii și să te gândești la cel mai fain moment care l-ai avut acolo!

Mulțumesc Untold că exiști….și că ne faci pe toți  cei care îți călcăm pragul să ne simțim speciali!